Masa rotundă Arheologia Moldovei: trecut, prezent şi viitor drept o soluţie ştiinţifică în calea uitării meritelor celor care au stat la straja patrimoniului cultural

Marţi, 31 octombrie 2017, a avut loc Masa Rotundă cu genericul Arheologia Moldovei: trecut, prezent şi viitor, consacrată celor 115 ani de la naşterea paleontologului, geologului şi arheologului Nicolae Moroşan, 110 ani de la naşterea muzeografului Gheorghii Sergheev şi 100 de ani de la naşterea arheologului Vsevolod Marchevici. Manifestarea a fost organizată de Centrul de Arheologie al Institutului Patrimoniului Cultural al AŞM şi moderată de directorul acestui centru, domnul dr. hab. Oleg Leviţki. În sală au fost prezenţi, în afară de colegii-cercetători ştiinţifici de la IPC, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Agenţia Naţională Arheologică, Universitatea „A. I. Cuza” din Iaşi şi Universitatea de Stat din Moldova, şi un grup de tineri, studenţi ai Facultăţii de Istorie şi Filosofie a acestei universităţi.

Un amplu mesaj de salut a adresat celor prezenţi domnul dr. hab., prof. Victor Țvircun, coordonator al Secției Științe Umanistice și Arte a AȘM, care a menţionat faptul ca dintre cele trei personalităţi omagiate, l-a cunoscut doar pe Vsevolod Marchevich. Elev fiind, el a frecventat un cerc/cenaclu al tinerilor arheologi din Chişinău, organizat de regretatul V. Marchevici în incinta Muzeului de Arheologie al Academiei de Ştiinţe din fosta sinagogă de pe strada Ismal la începutul anilor 1970. A frecventat lecţiile teoretice, apoi a participat şi la investigaţiile de teren organizate de acest arheolog şi muzeograf la Duruitoarea Veche în vara anului 1973. Cu toate că descoperiri importante n-a realizat atunci, impresiile, atmosfera din tabără şi experienţa acumulată în expediţie i-au rămas în amintire pentru întreaga viaţă. A felicitat organizatorii şi a urat mult succes participanţilor la Masa Rotundă. „Dacă nu ne vom omagia înaintaşii noştri, nimeni nu-şi va aduce aminte nici de noi”, a subliniat vorbitorul.

Domnul director al IPC, dr. hab. Victor Ghilaş a felicitat Centrul de Arheologie pentru organizarea acestui eveniment ştiinţific, care relevă un act de continuitate în activitatea centrului, ce are deja tradiţia, timp de câţiva ani, să omagieze savanţii-înaintaşi cu o contribuţie majoră în domeniul arheologiei şi muzeografiei. Domnia sa a remarcat, că de această dată sunt omagiaţi trei distinşi savanţi-arheologi, primul dintre ei fiind Nicolae Moroşan, de la naşterea căruia s-au împlinit 115 ani. El este considerat în istoriografia românească drept întemeietor al studierii paleoliticului în spaţiul dintre Carpaţi, Nistru şi Marea Neagră. În scurta sa viaţă, de nici 42 de ani (a avut o moarte învăluită de mister), a reuşit să descopere zeci de situri din epoca pietrei, să publice 85 de lucrări ştiinţifice, inclusiv o monografie scrisă în limba franceză şi un repertoriu arheologic al staţiunilor paleolitice din zona de nord-est a României. Cunoscută mai mult celor prezenţi în această sală este personalitatea lui Vsevolod Marchevici, născut în urmă cu 100 de ani, care, printre altele, pe linie maternă provine din aceeaşi familie a Moroşenilor de la Cuconeştii Vechi, raionul Edineţ – el era nepot (de la soră) al lui Nicolae Moroşan. Vsevolod Marchevici s-a preocupat de studiul neoliticului şi eneoliticului, a publicat zeci de lucrări, a popularizat patrimoniul nostru arheologic nu numai prin publicaţii, dar şi prin comunicări susţinute la manifestări ştiinţifice în ţară şi în străinătate, prin organizarea diferitor expoziţii. A treia figură omagiată astăzi de breasla arheologică este Gheorghii Sergheev, de la naşterea căruia marcăm împlinirea a 110 ani. Dânsul s-a stabilit la Chişinău în 1945, a activat la Muzeul de Studiere a Ţinutului şi are merite deosebite atât în domeniul muzeografiei, cât şi cel al arheologiei. A prezentat comunicări despre descoperirile arheologice din Moldova la întruniri din mai multe oraşe-centre ştiinţifice importante din fosta URSS – Sankt Petersburg, Moscova, Kiev, Riga, Odesa ş.a. Asemenea întruniri sunt bun prilej (la iniţiativa Centrului de Arheologie), o soluţie ştiinţifică, ca o barieră în calea uitării meritelor remarcabile a celor omagiaţi.

Colegul Vitalie Burlacu a prezentat comunicarea Nicolae Moroşan – savant, arheolog şi geolog, menţionând de la bun început faptul că omagiatul a fost o personalitate ştiinţifică de vază pentru acea perioadă istorică, fiind cunoscut nu numai în România, ci şi în Franţa, apoi, în vâltoarea evenimentelor de tristă faimă, şi în URSS. Vorbitorul a identificat cinci etape în viaţa şi activitatea lui Nicolae Moroşan, care a ajuns profesor la Universitatea din Iaşi, profesor la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, director al Liceului „Mihai Eminescu” din Chişinău şi director al Muzeului de Studiere a Ţinutului din Chişinău (acum Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală).

Nicolae Moroşan s-a născut la 1 iulie 1902 în familia preotului Nicolae Moroșan din Cuconeştii Vechi, judeţul Bălţi, fiind al şaptelea copil şi al patrulea băiat. Părinţii sperau ca el să continue tradiţia şi să se facă preot, însă n-a fost aşa. După absolvirea Liceului de băieţi „B.P. Haşdeu” din Chişinău, a studiat la Facultatea de Științe Naturale de la Universitatea din Iași (1922–1927), unde l-a cunoscut pe talentatul profesor Ion Simionescu, care a avut o influenţă benefică hotărâtoare asupra tânărului basarabean rămas între timp orfan de tată. Datorită cunostinţelor şi deprinderilor acumulate de la profesorul său, în anul 1925 face prima descoperire ştiinţifică – situl Stânca Ripiceni din valea Prutului de Mijloc. A urmat un stagiu la Paris (1929–1931), la Institutul de Paleontologie Umană. În 1931 el devine membru al Societății de Preistorie a Franței și al Institutului Internațional de Antropologie. Nicolae Moroşan a fost cel care a pus bazele cercetării paleoliticului în nord-estul României, făcând cercetări de teren în zona Prutului și a Nistrului de Mijloc. A întreprins săpături în stațiunea Stânca Ripiceni (1926), câteva sondaje la stațiunea Ripiceni Izvor (1928). În total, a reuşit să publice circa 85 de lucrări, inclusiv o monografie intitulată „Le Pléistocéne et le Roumanie du Nord-Est”. A elaborat primul repertoriu arheologic al stațiunilor paleolitice din zona de nord-est a României, care va sta la baza cercetărilor ulterioare a epocii vechi a pietrei din zona Prutului de Mijloc. Ultima publicaţie ştiinţifică a lui Nicolae Moroşan a apărut în anul 1939.

O importantă completare despre contribuţia ştiinţifică a lui Nicolae Moroşan a făcut domnul dr.hab. Valentin Dergaciov, care a vorbit despre participarea omagiatului în echipa din Basarabia a proiectului renumitului savant român Dimitrie Gusti, realizat în perioada interbelică – se ştie că el a săpat un tumul sau doi lângă satul Copanca, descoperind câteva morminte sarmatice. De asemenea, depozitul de bronzuri de la Teţcani din epoca bronzului târziu şi toporul de cupru de la Cimişlia au fost incluse în circuit ştiinţific datorită lui Nicolae Moroşan.

Domnul dr. Sergiu Matveev a susţinut comunicarea Gheorghii Sergheev – promotor al istoriei locale în RSSM. Gheorghii Pavlovici Sergheev s-a născut la 20 mai 1907 în oraşul Omsk, în familia unui muncitor lemnar rus. Ulterior familia s-a mutat cu traiul la Cita, unde el a început studiile la Şcoala Comunală de 3 clase, pe care a absolvit-o în anul 1916. În 1929 a absolvit Şcoala de treapta a doua şi s-a mutat la Leningrad (Sankt Petersburg) pentru a obţine studii superioare. În anul 1929 a fost înmatriculat la Universitatea de Stat din Leningrad, Secţia Muzeu şi Istorie a Ţinutului. În 1932 a absolvit Institutul Istorico-Lingvistic din Leningrad, obţinând specializarea de muzeolog-arheolog. Corpul profesoral al instituţiei respective includea aşa personalităţi ca: membrii corespondenţi ai AŞ a URSS S. G. Tominskii, O. A. Dobiash-Rozhdestvenskaia, B. D. Grekov, profesorii V. V. Struve, S. I. Kovalev, E. V. Tarle ş. a.

Cercetătorul Gh. Sergheev vine în RSSM, depunând la 25 aprilie 1945 cerere de angajare în calitate de cercetător ştiinţific la Muzeul de Studiere al Ţinutului din Chişinău şi șef al secţiei de istorie. Din mai 1945 este angajat în funcţia de director-adjunct interimar pentru activitatea ştiinţifică. La 1 septembrie 1947 revine în funcţia de şef al secţiei de istorie. Muzeul îi asigură şi domiciliu într-un edificiu din curtea muzeului de pe strada Pirogov (azi Kogălniceanu, 82). În anul 1946 efectuează cercetări arheologice în grota de la Ofatinţi. Vestigiile arheologice au fost atribuite unei etape tardive a culturii acheuleane din paleolitic și publicate. Dar metodologia cercetării a fost aspru criticată de A. Cernysh, Gh. Sergheev fiind exclus din rândul arheologilor responsabili de cercetări de teren. În anii următori el îşi va concentra activităţile pe segmentul muzeografic: refacerea Muzeului din Chişinău, a unor muzee locale, organizarea muzeelor şcolare şi publicarea anumitor vestigii de importanţă deosebită din fondurile muzeului în care activa. În arhiva MNEIN se păstrează un raport al lui Gh. Sergheev despre participarea cu două comunicări – despre tezaurul de la Chetroşica şi tezaurul de la Olăneşti – la o conferinţă ştiinţifică. Raportul este însoţit de rezumatul comunicării lui Sergheev privind tezaurul de la Cărbuna, pe care a prezentat-o la Odesa. Şi deplasările din martie 1963 la Kiev şi aprilie 1964 la Sankt-Petersburg sunt prezentate în rapoarte aparte, la ultima urmând să fie expuse şi piesele originale ale tezaurului de la Lărguţa. La 14 ianuarie 1969 Gh. Sergheev depune cerere de eliberare din funcţie pe motivul pensionării şi a stării de sănătate, de la 1 februarie 1969, solicitând însă prelungirea activităţilor în lunile martie-aprilie pentru a preda viitorului şef de secţie toate activităţile curente. Dar Nicolae Răileanu scrie că Gh. Sergheev îşi va continua activitatea la muzeu până la plecarea din rândul celor vii pe 12 februarie 1974.

În cadrul discuţiilor, domnul V. Dergaciov a subliniat că Gh. Sergheev, ca şi N. Moroşan, au fost printre puţinii arheologi şi muzeografi care au activat la Chişinău, cu solide studii universitare obţinute în perioada interbelică. Domnul dr. Nicolai Telnov a remarcat faptul că Gh. Sergheev avea un talent deosebit – el picta foarte bine, în stilul pictorilor ruşi Kuindji şi Nikolai Rerih, şi ar trebui sa ne interesăm la MNEIN, dacă s-au mai păstrat tablourile pictate de el.

Ultima comunicare la intrunirea de marţi a fost susţinută de colegul Sergiu Bodean şi a fost intitulată Vsevolod Marchevici. 100 de ani de la naştere. Vsevolod Marchevici, specialist în arheologia epocilor neolitică şi eneolitică din spaţiul pruto-nistrean, s-a născut la 10 noiembrie 1917 în satul Cuconeştii Vechi, jud. Bălţi. Era copilul Verei Moroşanu şi al lui Ivan Marchevici, student la Universitatea Imperială Novorosiisk din Odesa. Mama sa, Vera Moroşanu, era fiica preotului paroh din Cuconeştii Vechi, Nicolae Moroşanu, şi sora arheologului şi geologului Nicolae Moroşan. Vsevolod Marchevici îşi face studiile primare la şcoala din satul natal, apoi este admis la Colegiul Naţional „Sf. Sava” din Bucureşti. În anul 1938 obţine diploma de bacalaureat, în 1938-1939 a frecventat cursurile anului preparator la Şcoala Politehnică Regele Carol II din Bucureşti, iar în 1939 este înscris la Facultatea de Silvicultură a aceleiaşi şcoli. În iulie 1940 se întoarce în Basarabia, în 1941 este mobilizat în Armata Roşie. În anii 1942 şi 1945 a fost decorat cu medaliile „Pentru apărarea Stalingradului” şi „Meritul de luptă”. Revine la baştină în 1948 şi lucrează în calitate de pădurar.

În vara anului 1953 participă la o expediţie arheologică a Institutului de Istorie, Limbă şi Literatură a Filialei Moldoveneşti a AŞ a URSS. Pasiunea pentru arheologie îl face să abandoneze definitiv cariera de silvicultor în anul 1954, angajându-se în calitate de conducător al Cercului de turism şi studiere a ţinutului natal de pe lângă Casa de pionieri din or. Floreşti, unde activează timp de 6 ani. În această perioadă descoperă un şir de monumente arheologice (preponderent în zona de nord a Moldovei), unele dintre ele de importanţă majoră pentru epocile neolitică şi eneolitică. Din anii 1950, participă la cercetările arheologice efectuate de expediţia condusă de Tatiana Passek, de a cărei susţinere a beneficiat, ea contribuind esenţial la formarea lui ca arheolog profesionist. În anul 1956 este admis la Facultatea de Istorie (secţia cu frecvenţă redusă) a Universităţii de Stat din Cernăuţi (Ucraina), pe care o absolveşte în anul 1962. Din februarie 1960 Vsevolod Marchevici este angajat în Secţia de Arheologie a Institutului de Istorie al Filialei Moldoveneşti a AŞ a URSS în calitate de cercetător ştiinţific inferior interimar, apoi de laborant superior, iar din decembrie 1961 devine cercetător ştiinţific inferior. Teza de candidat în ştiinţe istorice cu titlul „Neoliticul Moldovei (monumentele culturii bugo-nistrene)” a fost susţinută în anul 1968, sub îndrumarea Tatianei Passek. Vsevolod Marchevici a contribuit esenţial la organizarea expoziţiei Muzeului de Arheologie şi Etnografie al AŞM, care a fost deschis pentru vizitatori în iunie 1986. La 31 decembrie 1988 este pensionat din funcţia de şef al Sectorului de Cultură Populară a Moldovei, deţinută din septembrie 1979. Continuă însă să mai lucreze la AŞM şi la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei până la trecerea sa în nefiinţă la 16 februarie 1997. Este înmormântat la Cimitirul Sf. Lazăr din or. Chişinău.

Realizările ştiinţifice ale lui Vsevolod Marchevici sunt remarcabile, cu toate că doar o parte din vestigiile recuperate au văzut lumina tiparului. Valorificarea integrală a acestor colecţii ţine de noile generaţii de arheologi. Graţie încadrării în colectivul de cercetare condus de Vsevolod Marchevici a specialiştilor arheozoologi, arheobotanişti, precum şi realizarea ulterioară a determinărilor traseologice, metalografice a materialelor recuperate, a datărilor radiocarbon şi arheomagnetice, utilizarea aerofotometriei şi a prospectărilor geomagnetice, s-a reuşit trecerea la un nivel calitativ nou a investigaţiilor arheologice.

În cadrul discuţiilor au luat cuvântul domnul Valentin Dergaciov şi domnul Veaceslav Bicbaev, care au colaborat mulţi ani cu omagiatul, au învăţat de la el multe lucruri, însă ambii au constatat cu regret ca Vsevolod Marchevici n-a reuşit să creeze o şcoală arheologică la Chişinău, să educe continuatori din tânăra generaţie pentru cercetarea culturilor din neolitic şi eneolitic.

Centrul de Arheologie al IPC

Galerie foto: Masa rotundă